Ciuperci de pădure

| | 2 comentarii

Ciuperci umplute româneşti

| | 0 comentarii

Ingrediente necesare:

500 g ciuperci,
2 linguri de ulei,
1 lingura de faina,
1 lingura de pesmet,
putin lapte,
1 ou,
50 ml vin alb,
1 lingurita de ceapa rosie razuita,
100 ml smantana,
1 legatura de marar,
1 legatura de patrunjel verde,
sare, piper macinat, zeama de lamaie.

Mod de preparare reteta:

Ciupercile se curata, palariile se pun deoparte, iar piciorusele taiate marunt si ceapa razuita se calesc intr-o lingura de ulei pana cand scade zeama.

Se presara pesmet, se stinge cu putin lapte si se fierbe pana cand devine gros.

Se adauga condimentele verzi si i se da gust cu sare, cu piper si cu cateva picaturi de zeama de lamaie.

Cand este deja caldut, se adauga oul.

Tava termorezistenta se unge cu ulei, se asaza palariile de ciuperci, se pun in fiecare gramajoare din umplutura, se stropesc cu vin si se prajesc in cuptor. inainte de servire se stropesc cu smantana.


Ciuperci umplute romanesti - Reteta / retete culinare / culinara meniuri , retete ciuperci traditionala
Se poate servi si rece; in acest caz, in loc de smantana se foloseste maioneza.

Va dorim pofta mare

Ciuperci la gratar

| | 0 comentarii

Ingredinete reteta : cascaval, ciuperci, sare, zeama de lamaie, mujdei,

Cu mujdei sau cu bucatele de unt si vegeta, cu sos remoulade sau sos tartar, cu bucatele de branza topita sau cascaval afumat, ciupercile la gratar sunt un aperitiv deosebit de gustos si simplu de pregatit!

Ingrediente: Ciuperci, zeama de lamaie, sare, mujdei de usturoi, cascaval.

Mod de preparare: Ciupercile mari (champignons, ciuperci albe de camp, vinetica, manatarci, craite, parasol etc), bine spalate si scurse de apa pe servet din tifon si presate putin cu palma, se trec usor prin untdelemn (pus pe o farfurie), asezandu-le apoi direct pe gratarul incins (sau pe un gratar dublu, cu care se pot intoarce mai usor). Se prajesc pe fiecare parte 3-4 minute, pana cand se rumenesc putin. Cand sunt gata, se iau de pe gratar si se asaza pe un platou ornat cu frunze de salata proaspata si se acopera cu bucatele de cascaval. Se servesc imediat, fierbinti adaugand bucatele de unt deasupra, stropite cu zeama de lamaie si presarate cu putina sare si cu putin mujdei.

Pofta buna!

Uscarea ciupercilor

| | 0 comentarii

Printre metodele clasice de conservare a ciupercilor, una dintre cele mai raspandite este, fara indoiala, uscarea, in afara de faptul ca nu toate speciile pot fi uscate, este important sa se aleaga exemplare sanatoase, fara insecte parazite sau mucegai si de o comestibilitate fara nici un dubiu; odata uscate este practic imposibil sa mai fie alese, in Italia, ca si in alte tari, se obisnuieste sa se usuce aproape exclusiv ciuperci din genul Boletus (bureti), dar se pot conserva in acelasi fel si alte specii cum ar fi ciuciuletii, craitele, champignonul de camp etc.
Pentru pregatirea ciupercilor in vederea uscarii, trebuie indepartate partile alterate, baza piciorului sau piciorul intreg atunci cand este prea tare sau fibros; de asemenea se vor curata urmele de pamant cele mai evidente (se vor spala bine atunci cand vor fi consumate), in ce priveste hribii, daca sunt in perfecta stare si nu prea mult crescuti, se pot pastra si tuburile de pe fata inferioara a palariei. Ciupercile se taie apoi in felii de circa 2 milimetri grosime, in lung, de sus in jos. Feliile se aseaza pe gratare sau plase din sfoara subtire sau din sarma inoxidabila, sau chiar ai pe plansete de lemn curate si bine uscate, acoperite pe cat posibil cu o panza din bumbac; se lasa la aer, la soare nu prea puternic si se vor aduce in casa pe vreme umeda sau noaptea, evitand astfel sa absoarba din nou umezeala.

Este un procedeu bun sa se acopere ciupercile, pe durata uscarii, cu o panza foarte subtire si rara pentru a impiedica insectele sa-si depuna ouale sau sa le strice. Amintim ca, pentru a avea rezultate bune, este bine ca uscarea sa aiba loc in aer liber, la lumina naturala a soarelui; doar in caz de necesitate, cand uscarea deja anceputa este in pericol sa fie compromisade conditiile meteorologice nefavorabile, se poate recurge la o sursa de caldura artificiala, ca foen electric sau gura cuptorului cu foc foarte mic.
Cand feliile au devenit scortoase si, strangandu-le intre degete, nu mai secreta umezeala, se pot pune in saculeti de sugativa sau de tifon care vor fi pastrati la loc uscat si aerisit; daca suntem siguri ca s-au uscat perfect le putem pastra si in vase de sticla, de metal sau in pungi de plastic.
In momentul consumarii, ciupercile uscate se spala in apa multa si se lasa in apa calduta pentru a se rehidrata timp de o ora sau mai mult; se scurg si, din acest moment, sunt bune pentru a fi pregatite.

Transformarea ciupercilor în pulbere

| | 0 comentarii

Ciupercile uscate pot fi macinate cu o rasnita sau in piulita. Pulberea astfel obtinuta este excelenta pentru condimentarea carnii, sosurilor si pilafurilor. Pentru aceasta forma de intrebuintare sunt potrivite mai ales buretele tepos (Sarcodon imbricatum), babita-oilor (Albatrellus ovinus), unele specii de ciuperci cu aparatul fructifer in forma de gogoasa, nicoretii etc. Deoarece aroma acestor ciuperci devine extrem de puternica prin deshidratare, pulberea obtinuta din ele trebuie folosita in cantitati mici.

Conservarea ciupercilor în oţet

| | 0 comentarii

În oţet se conservã, mai ales, ghebele, gãlbiorii, hribii etc.; totuşi aceastã metodã, comparativ cu cea de mai sus, are dezavantajul cã gustul de oţet este mai puternic decât aroma ciupercilor. Puneţi pe foc o cratiţã cu apã, în care adãugaţi un pahar cu oţet alb, sare din abundenţã, câteva foi de dafin, salvie şi busuioc. Curãţaţi ciupercile şi rãsturnaţi-le în cratiţã. Lãsaţi-le sã fiarbã acoperite şi la foc moderat timp de douãzeci de minute, apoi le scurgeţi, într-un alt vas puneţi la fiert oţet în cantitatea necesarã pentru a acoperi ulterior ciupercile în borcane. Adãugaţi piper boabe şi ciupercile, lãsând sã clocoteascã, timp de câteva minute. Luaţi vasul de pe foc, aşezaţi ciupercile în borcane foarte curate, acoperiţi cu ulei de mãsline, închideţi ermetic şi pãstraţi la loc rãcoros.

Tartine cu sos alb cu ciuperci

| |

Preparare
Se prepara un sos alb mai gros din faina, unt si lapte.
Faina si untul se infierbinta intr-o cratita de 1 l, la foc mic, numai un minut, amestecand mereu si avand grija ca faina sa nu se coloreze deloc; apoi se stinge cu laptele fierbinte, adaugat in 2-3 rinduri, amestecand de fiecare data, pana cind se desfac toate cocoloasele formate, ca sa rezulte un sos omogen.
Se sareaza si, facultativ, se acreste putin cu zeama sau sare de lamiie, numai dupa ce s-a luat cratita de pe foc.
Se aromeaza cu patrunjel sau marar taiat marunt.
Ciupercile taiate marunt si bine spalate se trec prin masina de tocat.
Ceapa taiata marunt se caleste un minut in untdelemn, apoi se adauga ciupercile, foaia de dafin, zeama de lamaie, piper, o lingurita rasa de sare.
Se lasa la foc mic acoperite sa fiarba cca 30 minute, ca sa scada toata apa ce o lasa si sa se moaie.Cind este gata, se adauga si smantina.
Se ung tartinele cu un strat de 3-4 mm.
Deasupra se rade brinza.


Mentiuni
Nespecificate
Timp preparare : 60 minute
Complexitate : medie

Castigati zeci de mii de euro pe an din cultivarea ciupercilor

| | 0 comentarii


De ce sa cultivati ciuperci?

Acum, consumul anual pe cap de locuitor, in Romania, este sub 100 g de ciuperci. Consumul normal ar fi de cca 2 kg/locuitor. Pentru inceput, aveti nevoie doar de 50 - 60 mp (un beci sau un garaj). Recolta va fi de 2.000 - 2.500 kg ciuperci/an din 3 - 4 cicluri de cultura.

In plus, puteti beneficia de fonduri nerambursabile si de sprijinul statului! Prin Programul National de Dezvoltare Rurala – Masura 121 „Modernizarea exploatatilor agricole”sau Masura 123 „Cresterea valorii adaugate la produsele agricole” obtineti finantarea necesara acestei afaceri cu ciuperci.

Buget initial
Practic, primii pasi sunt:
Ř amenajarea spatiului de cultura ciuperci;
Ř achizitionarea sporilor;
Ř obtinerea autorizatiilor.

Bugetul necesar pentru start variaza in functie de suprafata pe care doriti sa o cultivati cu ciuperci. Puteti porni o ciupercarie cu 1.000 de euro sau cu 20.000 de euro (cu posibilitatea obtinerii unor fonduri nerambursabile oferite prin Programul National de Dezvoltare Rurala).

Avantaje ale afacerii cu ciuperci
1. Investitie initiala modica.
2. Concurenta redusa. Cererea de ciuperci este de 26 de ori mai mare decat oferta!
3. Derulare rapida. La o cultura intensiva de ciuperci se obtin 5 - 6 recolte pe an! Nu uitati, este cultura cu cel mai mare randament pe metru patrat!
4. Piata de desfacere pentru ciuperci este asigurata! Ciupercile Champignon sunt cele mai cautate ciuperci din Romania.
5. Posibilitati multiple de extindere si export.
6. Cadru legislativ favorabil pentru IMM-uri plus oportunitatea finantarii prin fonduri europene.
7. Nu necesita teren agricol. Un hambar, un beci sau un garaj bine amenajate sunt tot ceea ce aveti nevoie.
8. Materialele necesare sunt foarte ieftine si usor de procurat (cel mai bun sol pentru ciupercile Champignon este balegarul!)
9. Se poate incepe ca o afacere de familie
10. Va punem la dispozitie un suport informativ detaliat format din 2 cd-uri, unul care contine text scris, tabele si fotografii si altul cu filmul afacerii, realizat intr-o ciupercarie.

Profit initial din cultivarea ciupercilor
Cu un spatiu de cultura de 100 mp (realizat prin supraetajare) obtineti incasari de peste 55.000 de lei noi/an.

Cum? De pe un singur mp. se obtin 80-100 kg de ciuperci/an.

Inmulti-ti cele 9.000 kg de ciuperci pe an cu 6 lei (1 kg ciuperci - en-gross). Rezultatul, 54.000 lei, reprezinta venitul obtinut de firma dvs. Si asta numai dupa primul an!
Desfacerea si, deci, profitul sunt asigurate deoarece cererea pe piata este mult mai mare decat oferta.

Afacerea la cheie cu ciuperci
Cultivarea ciupercilor Champignon este sinteza ideala intre tehnologie si afaceri. La fel ca toate celelalte lucrari din colectia “Afaceri la cheie”, Cultivarea ciupercilor Champignon va arata pas cu pas care este drumul cel mai sigur si cel mai rapid spre profit. Daca va surade ideea sa deveniti producator si chiar exportator de ciuperci sunt cateva elemente absolut necesare pe care trebuie sa le luati in considerare:
- ce inseamna si cum sa cultivati ciuperci Champignon;
- planificarea investitiilor si actele ce va legalizeaza afacerea cu ciuperci.

Cultivarea ciupercilor Champignon a fost special structurata astfel incat sa constituie un ghid al afacerii. Cuprinde toate informatiile si instructiunile necesare dezvoltarii unei ciupercarii la scara mare.

Tehnologia de cultivare a ciupercilor
Aflati din editia noua, informatiile cele mai actuale si complete despre cultivarea ciupercilor Champignon: cresterea si recoltarea ciupercilor:
aunde si cum sa cultivati ciuperci Champignon (sisteme tehnologice de cultivare a ciupercilor Champignon; influenta factorilor de mediu asupra cresterii ciupercilor Champignon);
acum se previn si se combat bolile si daunatorii ce pot afecta ciupercile;
acum se valorifica ciupercile (pregatirea pentru comercializare si procedee pentru prelungirea duratei de valorificare a ciupercilor proaspete).

Acte normative
Din lucrarea Cultivarea ciupercilor Champignon aflati exact:
- care sunt directiile de crestere pe piata;
- care sunt standardele de calitate pe care trebuie sa le respectati;
- care sunt legile si normele de activitate ce reglementeaza cultivarea si desfacerea ciupercilor in Romania.

Cultivarea ciupercilor Pleurotus

| | 0 comentarii

Cultivarea ciupercilor Pleurotus debuteaza la inceputul secolului 20, primele mentionari referindu-se la culturi in Germania si Franta.

In anul 1910 Matruchot in Franta obtine primele basidiofructe de Pleurotus cornucopiae (buretele cornet) utilizand rondele de plop, incubate natural, ingropate si udate periodic.

De-a lungul anilor, pe plan mondial s-au elaborat mai multe tipuri de cultura.

Metoda Vessey : practicarea culturii pe lemn de esenta moale, constituite in plantatii, perioada de productie desfasurandu-se pe 2-4 ani.

Metoda Toth si Gyurko : pe ciocalai de porumb

Metoda Gerber : exclusiv pe paie de grau, fara adaosuri

Metoda Zadrazil si Schneidereit: amestecuri de paie cu ciocalai si talasuri forestiere

Metoda Block, Tsao si Han : rumegus de salcam si faina de ovaz.

In tara noastra primele culturi de Pleurotus au fost realizare incepand cu anul 1973 la I. S. Arad si la ferma Mogosoaia a I. C. L. F. Vidra, in diferite tipuri de adaposturi, cu scopul de a se stabili cea mai adecvata tehnologie, folosind ca substrat nutritiv diferite reziduuri agricole (ciocalai de porumb, vrejuri de soia, de mazare, paie de grau).
Cercetarile efectuate in acest sens de Florica Trandaf si colab (1974-1976), de N. Mateescu si colaboratorii precum si datele din literatura de specialitate scot in evidenta cele mai reusite retete de compostare, cu aplicabilitate in conditii de productie:
- vrejuri de soia 66% + ciocalai de porumb 34%;
- ciocalai de porumb 92% + orz boabe 8%;
- ciocalai de porumb 66% + vrejuri de soia 34%;
- paie 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%;
- ciocalai de porumb 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%.

In 1986, Florica Trandaf si B. Stanciulescu propun si utilizarea vrejilor de fasole, precum si a rumegusului incorporate in substratul nutritiv. A reiesit faptul ca un astfel de adaos este potrivit, deoarece confera substratului o structura laxa, aerisita, ce impiedica declansarea de procese fermentative.
Prog. H. Hernandez -Sanchez recomanda in 2002 utilizarea deseurilor de soia (coji, boabe) in proportie de 1%, fapt ce a dus la cresterea productiei pana la 0,368 g ciuperci/100 g substrat nutritiv.
Sortimentul larg cultivat in tara noastra cuprinde speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida.
Se mai cultiva Stropharia rugosa si Coprinus comatus. Pentru diversificarea sortimentului, s-au intreprins cercetari in anul 1986 de catre dr. N. Mateescu, Ioana Tudor si V. Zagrean privind stabilirea tehnologiei de cultura si de producere a miceliului pentru Pleurotus major-caju si Pleurotus cornucopiae, ciuperci xilofage termofile.
Pleurotus ostreatus este cunoscuta ca o ciuperca prin excelenta xilofaga, ce creste pe trunchiurile sau cioturile putrezite ale arborilor, fiind intalnita in paduri toamna si mai putin primavara.
Pana in prezent tehnologia de cultura a fost imbunatatita permanent, incat tari ca Italia, Franta, Ungaria, Germania, Polonia, Japonia, dispun de o experienta bogata in acest domeniu, fapt ce a facut ca ciuperca Pleurotus sa se cultive pe suprafete mari, atat de catre amatori cat si in sistem intensiv industrial.
Pleurotus este capabila sa valorifice celuloza si hemiceluloza din materialele folosite ca substrat, care au un continut bogat in lignina. In cazul folosirii rumeguslui si a ciocalailor de porumb se recomanda adaugarea de surse de azot organic, care imbunatatesc calitatea substratului si contribuie la realizarea de productii mari.
Tehnologia de cultura este asemanatoare cu cea utilizata la ciuperca Agaricus, cu deosebirea ca nu se executa gobtarea, deoarece se urmareste realizarea unei suprafete maxime de contact cu atmosfera, pentru o fructificare abundenta.
Asezarea substratului nutritiv se poate face sub forma de biloane, amenajate pe sol sau pe stelaje, in straturi plane si in lazi de PVC sau lemn. Delmas si colab, arata ca datorita modului de crestere a ciupercii, piciorul avand o pozitie excentrica fata de palarie, unii cultivatori aseaza substratul ca un perete (pe verticala) in grosime de 40 cm. In conditii de cultura, pentru insamantare se foloseste miceliu granulat, care se amesteca cu substratul nutritiv in proportie de 2-5% din greutatea lui. In sistemul de cultura intensiv se pot practica circa 8 cicluri pe an, fiind posibil de realizat o productie de 90-100 kg/m2/an sau 120-170 kg ciuperci/tona de substrat proaspat.
Ferri (1979) si Szudyga (1973) arata ca, datorita unor greutati pe care le ridica pentru amatori pregatirea substaratelor nutritive si a miceliului granulat, ciuperca Pleurotus se poate cultiva si pe trunchiuri sau bucati de diferite esente lemnoase.
Cele mai bune rezultate s-au obtinut pe fag, plop, carpen si nuc. Mai putin se folosesc cedrul, salcia, ciresul si stejarul, iar artarul si arinul sunt necorespunzatori. Inainte de infiintarea culturii, materialele amintite, care indeplinesc rolul de support pentru inocularea miceliului si cresterea ciupercilor, se pregatesc dupa o tehnologie speciala. Pentru 100 kg de material lemnos se folosesc 2,5 litri de miceliu sub forma de solutie de inocul. Ciupercile incep sa se formeze cand temperatura in aer este de 15 °C. (I. Ceausescu)

Caracteristicile morfologice ale ciupercilor Pleurotus

Ciuperca este constituita dintr-o parte subterana, numita miceliu, si o parte aeriana denumita basidiofruct sau carpofor. Miceliul este partea vegetativa care creste in substratul nutritiv celulozic. El este format din hife, sau filamente miceliene.
Carpoforul este alcatuit din picior si palarie.
Ciupercile Pleurotus au piciorul situat marginal fata de palarie, adica au un picior excentric.
Lamele basidiale se coboara de la marginea palariei pe aproape toata lungimea piciorului.
Ciupercile Pleurotus se formeaza in tufe sau manunchiuri si folosesc ca hrana lemnul, de aceea sunt cunoscute si sub denumirea de ciuperci xilofage sau lignicole.
Palaria este puternic excentrica si situata asimetric fata de picior, adesea in forma de scoica, cu latimea de 5-15 cm, culoarea palariei fiind foarte variabila. Astfel, la Pleurotus ostreatus este neagra-violacee, brun-inchis, cenusie sau verzuie. La Pleurotus florida palaria este rosiatica, albicioasa, crem sau cenusie.
Piciorul este de regula scurt, inserat lateral, robust.
Carnea sau pulpa palariei este compacta, consistenta la exemplarele ajunse la maturitate.
Genul Pleurotus cuprinde mai multe specii dintre care : Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Pleurotus cornucopiae, Pleurotus drynius, Pleurotus eryngii. Din acestea, primele 3 specii sunt cele mai cultivate.

Caracteristicile acestor specii sunt urmatoarele:

- Pleurotus ostreatus are palaria in forma de cochilie de scoica, de culori diferite, de la violaceu la alb-brun. Lamele sunt decurente, anastomozate. Sporii sunt de culoare violacee. Piciorul este alb, inserat lateral, scurt. Aparitia se face in buchete. Au miros si gust placut.

- Pleurotus cornucopiae se mai numeste buretele cornet, prezinta palaria in forma de cornet, de culoare galbena pana la brun-inchis. Lamele se prelungesc pana la baza piciorului. Piciorul este alungit si puternic curbat. Aparitia se face in buchete. Ciupercile au un miros dulceag tipic.
- In natura, Pleurotus cornucopiae apare pe esente lemnoase de la 15-20 mai pana la 15-20 iulie.
Cultura pura s-a obtinut in Franta in 1977.
Capacitatea de crestere a miceliului secundar din cultura pura pe mediul malt-agar este inferioara celei de Pleurotus ostreatus, si asemanatoare cu Pleurotus florida. Acest miceliu se cultiva usor pe medii granulate formate din boabe de cereale.
Basidiofructele apar in buchete cu punct de insertie comun. Din faza de primordii, basidiofructele ajung la maturitatea comerciala in 4-6 zile, respectiv in faza de cornet inchis cu marginile plate.
Ciuperca prezinta pileusul de forma alungita. Formarea carpoforilor se produce in masa in conditii de luminozitate de 18 ore, cu intensitatea de 600 lucsi, la o temperatura de 17-20 °C si o umiditate relativa a aerului de 70-90%.
In unele conditii de cultura, in sere neumbrite stipesul se prezinta puternic alungit.
Ciuperca se cultiva pe substrat celulozic format din ciocalai de porumb zdrobiti 50-70%, paie tocate 10-15%, rumegus de foioase 10-30% in amestec cu deseuri de bumbac sau frunze de foioase 5-10%.
Substratul rezultat cu o umiditate de 60-70% este dezinfectat termic 24h la 60 °C, sau 4h la 80 °C.
Spre deosebire de celelalte specii cultivate de Pleurotus, Pleurotus cornucopiae nu este sensibil la procese de fermentare eventual declansate in substratul celulozic.
Insamantarea miceliului granulat se face in proportie de 3% fata de substratul nutritiv celulozic repartizat in saci din polietilena cu capac de 15-17 kg/sac sau in lazi mici de 10 kg, cu capac, tapetate cu folie din polietilena.
Impanzirea miceliului in substrat se desfasoara in 26 de zile la 14 °C, aparitia primordiilor se produce fara soc termic, dupa care se indeparteaza folia de polietilena.
Recoltarea s-a efectuat la 30-35 zile de la insamantare, daca temperatura de incubare a fost mai mare de 20 °C.
Pleurotus florida se numeste si buretele rosiatic. Prezinta palaria de culoare alba, bruna sau crem. Lamele sunt putin decurente si nu sunt anastomozate. Sporii ciupercii sunt albi. Piciorul este inserat lateral si destul de lung. Prezinta o structura mai fina decat Pleurotus ostreatus.
Ciupercile Pleurotus florida sunt lipsite de velum si din aceasta cauza eliberarea sporilor se face pe masura ce palaria se formeaza.
Marginea palariei este la inceput rulata si apoi se deruleaza pana devine dreapata, marcand momentul maturitatii comerciale.

Pleurotus major-caju se mai numeste pastravul brun. Cresterea miceliului pe boabe este identica cu tehnologia descrisa la Pleurotus cornucopiae.
Basidiofructele, la temperaturi mai mici de 20 °C, prezinta pileusul lamelor si textura cornoasa. La temperaturi mai mari de 20 °C, dimensiunile pileusului cresc. Forma lui este de cochilie de scoica, cu lamelele basidiale total decurente si stipesul dispus simetric fata de pileus.
Perioada de formare a unui masidiofruct matur este de 6 zile. Prin depasirea maturitatii culoarea bruna a basidiofructului vireaza in cenusiu.
Stipesul este alb, mai mic decat la alte specii de Pleurotus.
Retete de substrat pentru cultivarea Pleurotus major-caju:

- ciocalai 12%
- coceni porumb 40%
- vreji de soia 40%
- orz 8%

sau

- ciocalai 80%
- paie 12%
- orz boabe 8%

Perioada executarii culturii de Pleurotus

Sunt cultivate 4 specii de Pleurotus si anume : Pleurotus florida sau buretele rosiatic, care fructifica la temperaturi de pana la 25 °C; Pleurotus ostreatus sau buretele vanat, Pleurotus cornucopiae care fructifica la temperaturi asemanatoare cu Pleurotus florida si Pleurotus major-caju, care fructifica in jurul valorii de 20 °C.

Pregatirea substratului nutritiv celulozic pentru cultura de Pleurotus

Substratul nutritiv celulozic pentru cultura buretilor are la baza materii prime, materii auxiliare si amendamente.
Buretii sunt capabili de a utiliza celuloza in prezenta unor apreciabile cantitati de lignina, fapt pentru care au primit si denumirea de ciuperci xilofage. Substratul nutritiv pentru bureti nu va trebui sa fie un compost fermentat, ca in cazul culturii de Agaricus bisporus, ci un material celulozic bogat in polizaharide si lignina, sarac in saruri minerale esentiale (N, P, K).
Din experienta cultivatorilor amatori din tara noastra a rezultat ca s-au folosit cu bune rezultate urmatoarele materiale:
- Materii prime: rumegus de foioase, talas de foioase si conifere, frunze de foioase, scoarta de copaci, paie de grau, orez, ciocalai de porumb, coji de floarea soarelui, gunoi de oi, gunoi de porc.
- Materii auxiliare: deseuri de hartie, tarate de grau, faina de porumb, boabe de orz, deseuri de bumbac, in, canepa.
- Amendamente: varul pasta administrat de consistenta unei smantani, sau carbonat de calciu (creta furajera)

Rumegusul indicat este cel de foioase (fag, stejar, plop), care in componenta viitorului substrat nutritiv va trebui sa prezinte urmatoarele calitati:
- rumegusul cu dimensiuni mai mari da rezultate mai bune comparativ cu pulberea de rumegus
- sa nu fie intrat in fermentatie, cu o culoare bruna sau neagra
- sa nu contina corpuri straine (sticla, fier, plastic)
Talasul indicat este de asemenea cel de foioase, cu urmatoarele caractere:
- sa fie de dimensiuni mici, ceea ce creeaza o buna omogenizare a substratului celulozic
- sa nu fie innegrit, cu inceput de fermentare
Rumegusul si talasul au un continut sarac in azot comparativ cu continutul ridicat in hidrati de carbon reprezentati prin celuloza, hemiceluloza si lignina, care constituie hrana de baza a ciupercilor Pleurotus.
S-au obtinut rezultate bune cand s-a folosit un substrat nutritiv obtinut din rumegus de foioase.
Frunzele de foioase utilizate sunt cel mai adesea de stejar si fag.
Acestea trebuie sa fie stranse toamna si pe cat posibil sa nu fie umezite de apa provenita din precipitatii, care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor fermentative.
Daca frunzele se vor folosi dupa o perioada mai indelungata, vor trebui sa fie ferite de ploi sau alte intemperii, depozitate fie in vrac, fie in saci de hartie sau panza. Aceleasi conditii de depozitare sunt valabile si pentru rumegus si talas.
Scoarta de copaci a inceput sa fie folosita ca o buna materie prima pentru cultura buretilor. Ea poate fi obtinuta in urma prelucrarii trunchiurilor in exploatatiile forestiere, fiind considerate deseu sau materie prima secundara.
Comparativ cu paiele de grau, ciocalaii de porumb sau vrejurile de floarea soarelui si soia, scoarta de copac contine atat substante proteice cat si hidrati de carbon in cantitati sporite.
In scoarta de copaci s-a determinat ca hidratii de carbon ca xiloza, arabinoza, glucoza, manoza si galactoza sunt prezente in cantitati insemnate fapt ce ridica valoarea nutritiva a acestui material.
Paiele de grau sau orez se folosesc de asemenea pentru continutul lor de hidrati de carbon, Sunt utilizate atat cele provenite din baloti, cat si cele tocate la dimensiuni de pana la 10 mm.
Trebuie evitata tocarea prea fina a paielor, intrucat substratul care va rezulta va fi foarte compactizat, cu o posibilitate redusa de ventilatie si retinere a apei, iar productia de ciuperci va fi mai scazuta.
De regula, se folosesc la formarea substratului atat paie tocate, cat si paie netocate in proportii egale.
Paiele netocate sunt indicate datorita faptului ca avand elasticitate favorizeaza formarea unei structuri granulate a substratului nutritiv celulozic, factor de prim ordin in declansarea fructificarii micveliului.
Ca si celelalte materii prime, paiele trebuie sa nu fie umezite, mucegaite sau intrate in fermentatie.
Ciocalaii de porumb constituie materialul clasic pentru cultura buretilor. Pentru folosirea ciocalailor de porumb la formarea substratului nutritiv, acestia vor trebui sa fie tocati in prealabil la dimensiuni de 8-10 mm. Este indicat sa fie evitata tocarea la dimensiuni mai mici de 2-3 mm deoarece ca si in cazul paielor, se creeaza conditii pentru formarea unui substrat nutritiv foarte compact si fara o structura granulara.
Folosirea larga a ciocalailor de porumb are la baza si faptul ca pe langa hidrati de carbon contine si proteine. Ciocalaii de porumb pot fi folositi singuri, precum si in amestec cu paiele de porumb, rumegusul de foioase sau in amestec numai cu un material auxiliar, respectiv boabele de orz. De starea fitosanitara a ciocalailor de porumb depinde in mare masura calitatea viitorului substrat nutritiv.
Gunoiul de oi si de porc are o folosire ceva mai restransa in pregatirea substratului pentru cultura buretilor. Este necesar in special pentru aportul de substante proteice.
Este indicat ca gunoiul de oi si de porc la folosire sa fie cat mai proaspat. In caz ca se urmareste folosirea dupa o perioada mai indelungata se va proceda la uscarea si apoi la macinarea lui.
Substratul nutritiv care contine gunoi de oi sau de porc va trebui sa fie dezinfectat termic 72 de ore la temperaturi de 60-65 °C, atat pentru distrugerea in totalitate a nematozilor, cat si pentru eliminarea amoniacului, factor inhibitor al cresterii miceliului. De remarcat este faptul ca amoniacul in substratul pentru bureti se evidentiaza numai in cazul in care se foloseste gunoi de grajd.
Hartia se foloseste atat cea de ziar, cea din gospodarie cat si cea provenita din deseurile de la tipografii. Nu necesita tocare in prealabil ci numai o buna omogenizare cu masa de compost, dupa o imbibare in prealabil.
Hartia nu trebuie sa fie mucegaita, de aceea va trebui pastrata in conditii corespunzatoare.
Taratele de grau si faina de porumb sunt folosite in cantitati mici, 5-10%, pentru aportul de substante proteice pe care il aduc.
Orzul sau ovazul boabe se foloseste ca atare sau macinat, omogenizat in masa de substrat celulozic.
Se prefera orzul macinat intrucat atacul rozatoarelor se face mai putin simtit in acest caz.
Unii cultivatori considera orzul, ovazul, taratele sau malaiul drept un component obligatoriu al substratului nutritiv pentru cultura buretilor, insa practica a dovedit ca pot fi obtinute rezultate si fara aceste componente.
Deseurile de bumbac constituie de asemenea un component auxiliar al substratului celulozic pentru ciuperci. Sunt bogate in hidrati de carbon, dintre care celuloza depaseste 80%. In 1980 studii efectuate de N. Mateescu, G. Ionita, I. Groza si Ana Badita au demonstrat importanta surselor de azot organic in culturile de ciuperci, si recomandau utilizarea fainurilor din seminte de bumbac si de soia, in proportie de 6-8 g/1 kg substrat in cazul fainii de bumbac si 2-4‰ in cazul soiei. Sporurile de productie mentionate au fost de 2,5-3 kg/m2
Amendamentele (varul sau creta furajera) sunt indispensabile oricarei retete de substrat nutritiv pentru ciuperci. Amendamentele alcalinizeaza usor substratul si nu permite instalarea mucegaiurilor, dintre care cel mai daunator este Trichoderma.
Trichoderma viride reprezinta o ciuperca celulolitica, care prefera o reactie mai acida a substratului, cu pH-ul 4-6, fapt pentru care se administreaza calciu. In urma aplicarii amendamentului de calciu, pH-ul va trebui sa fie slab, acid sau slab alcalin.
Anual productia de Pleurotus este diminuata din cauza atacului unor agenti patogeni cu pana la 40%, dintre care 30% se datoreaza Trichoderma viride.
Contaminarea se produce de regula in timpul insamantarii cu miceliu infectat, sau din pricina contaminarii anterioare a substratului.
Trichoderma viride poate fi controlata cu urmatoarele fungicide, arata F. Trandaf in cercetari efectuate in anul 1989:


Benlate 0,1%
Bavistin 0,1%
Topsin M70 0,1%
Morestan 0,05%

Aceste fungicide, administrate o data cu umectarea substratului asigura protectia culturii de Pleurotus pe toata perioada de incubare si productie, eliminandu-se astfel atat sterilizarea termica a substratului, cat si necesitatea unor tratamente in perioada de vegetatie. (F. Trandaf)
Daca nu se administreaza totusi fungicide substratului, acesta trebuie obligatoriu pasteurizat. N. Mateescu propune mai multe metode de tratament termic:
- incalzirea substratului nutritiv umectat in prealabil si dispus intr-un recipient la o sursa calorica, pana la atingerea valorii de 80 °C/4-5 ore, de 70 °C/36 ore sau 60 °C/48 ore.
- turnarea de apa fiarta peste amestecul de substrat si acoperirea lui cu folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasa presiune
Se va evita supraincalzirea in oricare din cazurile prezentate, depasirea temperaturii de 80 °C conduce la sterilizarea substratului, ceea ce va favoriza aparitia mucegaiurilor. De asemenea, supraincalzirea declanseaza procese de fermentatie in masa substratului.
Dupa tratament amestecul se va raci la 20-25 °C si abia apoi se va aseza in straturi si se va inocula.
Foarte important: inainte de tratarea termica, amestecul omogenizat in prealabil este lasat la inmuiere in bazine sau pe platforme, nu mai mult de 1-2 zile. (N. Mateescu)

Asezarea substratului in vederea inocularii cu miceliu

Tehnicile de cultura sunt in cazul folosirii amestecului de substrat:
1) asezarea substratului in saci de polietilena perforati, asezati ori direct pe pardoseala incintei ori ridicati pe stelaje din beton. Mai pot fi asezati in lazi dispuse dupa cum permite spatiul.
2) executarea de biloane cu baza mare, nu mai groase de 20 cm
3) trecerea substratutlui in ghivece sau in alte recipiente
4) executarea unor pereti, pe schelet metalic executat din profil metalic si plasa de sarma, pe care se va aseza substratul. Aceasta tehnica permite o importanta economie de spatiu, fiind indicata in cazul culturii intensive.

In cazul utilizarii esentelor lemnoase, se vor utiliza speciile: plop, mesteacan, salcie, tei, mar. Cresterea si fructificare se prelungeste pe mai multi ani, cu un randament de 15-20% in raport cu greutatea materialului lemnos. Lemnele utilizate sunt crengi cu diametrul mai mare de 7 cm. Pentru asigurarea conditiilor de microclimat, N. Mateescu recomanda executarea unor santuri drenate in care sa se aseze crengile inoculate si apoi sa se acopere cu folie din polietilena (sau alt material izolant) si se va acoperi cu pamant. Spre deosebire de amestecul celulozic unde raportul de inoculare era de 3%, aici raportul va fi de 1-1,5% din greutatea substratului.
Inocularea se face in doua etape : o inoculare interna si o lata de suprafata. Pentru cea interna, crengile se sectioneaza (rondele circulare sau pene scoase din trunchi), se inoculeaza manual cu miceliu, apoi se reataseaza cu cuie sau sau sarma. Butucii astfel inoculati se pun in sant in pozitie orizontala sau oblica, si se va proceda la insamantarea de suprafata, prin depunerea de miceliu intre lemne si pe suprafata lor.
Peste trunchiurile astfel inoculate se vor depunde ramuri, crengi, coceni, etc, si apoi se va acoperi santul. Aceasta lucrare se face in luna aprilie, si pe perioada verii se uda periodic, pentru satisfacerea conditiilor de umiditate.
In septembrie butucii se scot din sant intr-un loc adapostit si umbros, si vor fi ingropati 10 cm in pamant, pe verticala. Pamantul din jurul lor se va uda saptamanal.
Recolta debuteaza la inceputul lui octombrie si se prelungeste pana la primele geruri.
Tehnologia se poate relua timp de 3-4 ani, utilizand aceleasi trunchiuri.

Miceliul - inocularea, incubarea, fructificarea

In anul 1905, americanul B. M. Duggar, la Departamentul de Agricultura al US, a dezvoltat prima metoda de cultura in vitro pentru obtinerea de material inoculant in vederea cultivarii ciupercilor comestibile. Tot atunci s-au obtinut si primele linii pure, prin clonari si incrucisari.
Tehnologia este modernizata in anul 1933, de catre Sinden.
Miceliul pe support granulat a fost fabricat pentru prima data la noi in anul 1973, la ferma Mogosoaia din ICLF-Vidra.
In functie de tehnologia de cultura aleasa, miceliul se poate amesteca direct cu substratul care apoi se aseaza in straturi plane, sau se insamanteaza manual in cazul utilizarii brichetelor, la capetele acestora, fie se presara manual stratificat, in cazul executarii unor biloane.
Miceliul se va procura imediat inainte de inoculare, pentru a se evita degradarea lui sau eventualele contaminari accidentale.
Doamna F. Trandaf mentioneaza printre contaminantii specifici ai miceliului speciile: Ustilago, Tilletia, Penicillium, Aspergillus, Alternaria, Trichoderma, Neurospora, Mucor, Rhizopus, Fusarium, Epicoccum.
Ca masuri de prevenire, dansa recomanda:
- achizitionarea de cereale sanatoase, din culturi neinfectate
- spalarea cerealelor si aplicarea unui tratament termic de 30 °C, pentru sensibilizarea miceliului de Ustilago si Tilletia aflat in embrionul semintelor, si apoi trecerea la 50-52 °C, timp de 10 minute, pentru distrugerea acestora
- stabilirea unui raport echilibrat apa/boabe cereale (50-55%)
- prezenta unor filtre de aer in incinta de productie
- insamantarea sa se faca in conditii aseptice, la o hota cu flux laminar si respectarea conditiilor stricte de igiena (Florica Trandaf)

Inocularea se face la temperaturi care tin de specia de Pleurotus utilizata, dar si de temperatura folosita la dezinfectarea substratului. Daca s-au folosit temperaturi ridcate, peste 70 °C, la inoculare va fi necesara o temperatura de 18-20 °C. Daca la dezinfectare s-a folosit o temperatura mai scazuta, de 60 °C, la incubare se va respecta o temperatura de 22-24 °C. In nici unul din cazuri nu se va depasi temperatura de 30 °C, iar umiditatea relativa a aerului va fi de 80-85%.
Substratul nutritiv va fi impanzit de miceliu peste aproximativ doua saptamani, timp in care se asigura o luminozitate de 40-60 lucsi (un tub neon de 45 W, amplasat din 2 in 2 m) timp de 8-12 ore pe zi daca spatiul este inchis. Nu este cazul in cazul serelor, cand se va evita o lumina prea puternica, si se vor utiliza rogojini. De asemenea se va asigura o ventilatie corespunzatoare si o temperatura optima, in functie de specie. Cand suprafata stratului nutritiv este alba (datorita primordiilor), se taie folia de polietilena.
Sacii sau brichetele, precum si laditele, se aseaza suprapus. Inductia fructificarii se face cu sau fara soc termic. Socul termic are loc la 15 zile de la insamantare si se face pentru accelerarea declansarii recoltei. El consta in scaderea temperaturii cu 5 °C fata de temperatura normala de incubare, timp de 10 zile. Unii cultivatori scad perioada la 2 zile, cu scaderea temperaturii pana la 4-5 °C (in acest caz avem de a face cu un soc termic accelerat). Socul termic se foloseste obligatoriu doar in cazul Pleurotus ostreatus, pentru celelalte specii este facultativ.
Mentionam ca lumina nu este necesara cresterii miceliului, dar este indispensabila fructificarii. Primele ciuperci cu maturitate comerciala apar la 30-35 zile de la insamantare. Primul val se culege in decursul a 3-4 zile si reprezinta 7-14% din greutatea initiala a substratului. Primul val poate reprezenta chiar 50% din totalul productiei. In general, perioada recoltarii se desfasoara de-a lungul a 3-4 valuri, la intervale de 10-20 zile intre ele.
Pe perioada ultmelor valuri de recoltare, productia poate fi stimulata prin fragmentarea brichetelor, ceea ce impulsioneaza oarecum fructificarea. (N. Mateescu)

Valoarea nutritiva, pastrare si comercializare

Ciupercile Pleurotus constituie o valoroasa sursa de proteine. In carpoforii ciupercii se gaseste 5,8-7,5% substanta uscata, din care 4,8% substanta azotoasa, in structura careia intra aminoacizii comparabili cu cei din oua.
Ciupericile Pleurotus au si efecte benefice asupra organismului, in urma cercetarilor reiesind ca sunt indicate pentru scaderea colesterolului. (Shahdat Hossain, Michio Hashimoto, Emran Kabir Choudhury, Nuhu Alam)
Alte efecte care se mentioneaza, in afara celui de control al nivelului de colesterol sunt efectele antivirale, antibiotice, antitumorale si antiinflamatoare. De asemenea au fost realizate preparate medicinale pe baza de extract de Pleurotus, care se comercializeaza de catre firma "Fungi Perfecti".
Ciupercile Pleurotus se conserva foarte bine in stare proaspata, timp de 7-8 zile daca sunt tinute in pungi de polietilena la temperatura de 2 °C.
Studii privitoare la mentinerea ciupercilor in stare proaspata au fost effectuate de profesorii I. Burzo, N. Mateescu si I. Groza. Cercetarile au relevat faptul ca ciupercile se pastreaza corespunzator timp de 3 zile la 0 °C, la umiditate relativa 85% si 1 zi la 18 °C, la umiditate relativa de 85%.

Sursa: http://www.gradinamea.ro/

Ciupercarii Moderne

| | 0 comentarii

Amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor

| | 1 comentarii

Pentru cresterea efectiva a ciupercilor aveti nevoie de un spatiu inchis care poate fi un subsol, cladire veche, magazie, depozit, grajd, garaj, sera sau sopron. Sub nici o forma sa nu cresteti ciuperci intr-un spatiu locuibil deoarece sporii emanati de ciuperci sunt daunatori plamanilor cauzand probleme de respiratie. Spatiu, in mod ideal, ar trebui sa fie dotat cu ventilatoare plasate la nivelul culturii de ciuperci. Altfel asigurati niste aerisiri manevrabile, niste mici ferestre, care totusi sa nu faca curent la nivelul culturii. Deasemenea ar trebui sa aveti acces la o sursa de apa in interiorul incaperii sau in apropiere. Incaperea ar trebui sa poata fi dezinfectata termic sau chimic in mod periodic.

In plus spatiul ales ar trebui sa fie dotat cu o izolare termica ridicata, adica sa nu permita variatii de temperatura mai mari de 2-3 gr C intre ziua si noapte. Pentru o buna izolare termica asigurati-va ca aveti fie perne de aer intre plafon si acoperis, fie o camera tampon la intrare, fie tapetati pe exterior cu un strat izolator de polistiren, vata minerala sau un strat de paie sau trestie. Aceste metode de izolare asigura un ciclu, maxim doua cicluri de ciuperci pe an. Pentru o productie de 3 cicluri pe an ar trebui sa asigurati o ventilare permanenta cu aer cald. Daca aveti ventilatoare cu aer cald, construiti niste tampoane din tifon cu un strat 1 cm de vata inauntru tifonului care vor fi plasate in fata ventilatorului pentru a retine sporii de miceliu. Tampoanele ar trebui sa fie schimbate o data pe luna.

Insamantarea compostului cu miceliu

Dupa introducerea compostului in local se va lasa 24-48 ore pentru a se raci. Temperatura in interiorul compostului nu trebuie sa depaseasca temperatura camerei. Pentru o racire mai grabnica puteti sa amestecati compostul cu mana sau cu furca.

Aranjarea compostului in incapere poate fi facuta in doua moduri. Prima metoda ar fi sa asezati compostul pe niste rafturi astfle incat sa repartizati uniform pe un metru patrat cam 100 kg compost. Pentru a insamanta compostul aveti nevoie cam de 0,7-1 kg miceliu la 100 kg compost. Jumatate din cantitatea miceliului o imprastiati uniform deasupra stratului de compost si apoi “sapati” cu mana compostul, adica faceti mici intoarceri a compostului astfel incat miceliul sa cada in interior. Mai presarati o data miceliu deasupra stratului si mai “sapati” o data, de data asta pana la fundul stratului. Se taseaza usor stratul si se niveleaza, apoi mai imprastiati putin miceliu de control deasupra. Stratul de compost cu miceliu inauntru se va acoperi cu o mixtura din 50% pamant de telina, 17% nisip, 33% praf de carbune.

O alta metoda de a aranja compostul este sa il puneti in pungi de politilena de 0.05-0.1 mm grosime cu diametru de 25-30 cm si inaltime de 70 cm. In acesti saci se va plasa compostul in straturi de 10-12 cm peste care se va presa miceliu. Peste ultimul strat nu se va presara miceliu. Nu lasati aer in saci atat printre compost cat si in partea deasupra a sacului. Pentru asta tasati compostul cu o batere usoara cu palma. Pentru saci cu dimensiunile amintite se vor pune cam 15-18 kg de compost printre care se va presara 0,5 - 0,75 kg miceliu. Dupa umplerea sacilor se vor perfora cu niste gauri de diametru de 10-12 mm la distante de 12-15 cm intre gauri. Fundul sacului se va perfora cu niste gauri mici pentru a facilita evacuarea apei in surplus.

Dupa insamantare temperatura in spatiu trebuie sa fie 20-24 gr C pentru a realiza incubarea miceliului. Diferentele dintre zi si noapte sa nu fie mai mari de 3-4 gr C. Umiditatea relativa a aerului sa fie de 85% prin mentinerea mixturii de acoperire si a pardoselii permanent umede. Ventilatia trebuie sa fie de 1-2 mc aer/ora/m.p.

Cresterea si recoltarea ciupercilor

Odata compostul insamantat si mentinute conditiile de mediu, dupa 10-15 zile ar trebui sa vedeti mici inele albe de miceliu care ies la suprafata. Peste alte cateva zile va incepe recoltarea. In faza in care incep primele fructificatii temperatura in incapere trebuie sa fie cea mentionata la prezentarea fiecarei specii de ciuperci. Daca nu este mentinuta temperatura in limitele accesibile speciei date atunci ciupercile aparute se inmoaie, pier, apar din ce in ce mai putine si intr-un final se compromite intreaga cultura. Temperatura de fructificare trebuie mentinuta pe parcursul intregii perioade de fructificare. Umiditatea sa fie 80-95%, ventilatia de 1-2 mc aer/ora/m.p cu viteza aerului nu mai mare de 3 m/sec (la viteza mai mica de 3 m/s flacara unei lumanari aprinse nu palpaie). In cazul in care ventilatia este insuficienta piciorul ciupercii se alungeste, palaria se micsoreaza si se deschide prematur astfel scazand valoarea comerciala.

Deoarece compostul a fost prelucrat in mod clasic cu pasteurizare naturala pot aparea in cultura niste musculite negre (Phorideae) care se vor combate cu Dimilin in concentratie de 0,15-0,2% sau Karate de 0,2%.

Pe perioada recoltarii sa aveti grija sa pliviti ciupercile bolnave cu varful unui cutit. Locul ramas liber se va acoperi cu mixtura de pamant de telina, nisip si praf de carbune in proportiile amintite mai sus.

Perioada recoltarii tine cam 40-45 zile, timp in care apar ciupercile in 5-6 valuri, fiecare val avand 3-5 recoltari in interval de 2-3 zile.

Inainte de recoltare nu se fac stropiri. Momentul recoltarii ciupercilor apare cand voalul este destul de intins si nu a inceput sa se rupa iar marimea palariei este maxima.

Se face o sortare a ciupercilor in dependenta de calitatile comerciale, deschiderea palariei, diametrul palariei si dimensiunile piciorului. O data rupte ciupercile nu se pastreaza mai mult de 4 zile la temperatura camerei.

Pregatirea spatiului de cultura pentru un nou ciclu

Inaintea golirii spatiulu de cultura se face o dezinfectare termica a compostului uzat prin injectarea aburului direct in incapere si mentinerea compostului uzat la 60-70 gr C timp de 12-24 ore urmat de o racire. Abia dupa aceasta se poate goli incaperea de compost.

Compostul se transporta si se depoziteaza la distanta mare de incaperea in care se cresc ciupercile. Compostul poate fi folosit imediat pentru fertilizarea solului in camp. Daca se doreste folosirea compostului ca ingrasamant pentru sere se prefera sa se pastreze cel putin un an deoarece compostul proaspat folosit are multe saruri nocive plantelor verzi.

In spatiile de cultura sezoniere, unde nu urmeaza imediat un alt ciclu de crestere a ciupercilor se recomanda o dezinfectare chimica prin stropirea cu o solutie de sulfat de cupru 4-5 % sau soda caustica 10% si abia dupa aia se evacueaza compostul.

Camera golita de compost, bine aerisita si dezinfectata e gata pentru un nou ciclu de ciuperci.

Alegerea speciilor de ciuperci comestibile

| | 0 comentarii

Pentru inceput trebuie sa stiti ca “semintele” ciupercilor numite miceliu sunt sub forma de spori si se imprastie foarte usor in spatiu astfel incat nu puteti sa “insamantati” pentru o noua generatie cu acesti spori. “Samanta” trebuie cumparata de la un laborator care introduce miceliul in boabe de grau sau alta forma pentru a putea fi manevrabil intr-o ciupercarie. Pentru orice noua generatie de ciuperci care o veti cultiva veti avea nevoie de noi seminte cumparate de la laborator. Pentru lista cu magazinele ce vand miceliu consultati Vanzatori de miceliu

Luati legatura cu magazinele care vand miceliu si intrebati de speciile de ciuperci pentru care au miceliu prelucrat. Intrebati vanzatorul despre proprietatile speciilor de ciuperci, temperatura lor de fructificare, rezistenta la boli, puterea de productie si alte avantaje sau dezavantaje.

Apoi ganditi-va daca aveti mai mult acces catre niste buturugi sau catre diverse deseuri agriculturale pentru ca raspunsul va va orienta spre alegerea intre ciupercile Lentinus sau una dintre ciupercile Pleurotus sau Agaricus.

Specii de ciuperci comestibile care cresc in ferme

| | 0 comentarii

Vom prezenta cele mai cunoscute ciuperci care se cresc in ciupercarii. Pentru fiecare specie prezentam o mica descriere si temperatura de fructificare desi vom explica mai tarziu la ce foloseste aceasta temperatura.

FAMILIA PLEUROTUS

Ciupercile Pleurotus sunt de forma asimetrica si cresc grupate in buchete. Piciorul gros, scurt si carnos se continua cu palaria ce are forma asemanatoare unei scoici. Pe partea inferioara a palariei se afla lamelele producatoare de spori, de culoare alb-crem, ce coboara pana la baza piciorului.

Ciupercile Pleurotus sunt rezistente la variatii mari de temperatura si suporta temperatura de pana la -20 gr C. Sunt economic viabile deoarece sunt rezistente la atacul diverselor boli, nu necesita tratament cu pesticide si cere un volum mic de manopera. Pe de alta parte exista si riscuri in cresterea acestor ciuperci: palaria ciupercilor nu are o “membrana” care sa acopere lamelele cu spori astfel incat sporii circula liberi in aerul din spatiu si pot infesta ulterioarele cicluri de productie cu bacterii sau virusi. Deasemenea sporii din aer poti fi inhalati de catre lucratori ducand la probleme respiratorii si alergii.

Pleurotus Ostreatus este o ciuperca de culoare vanata cunoscuta si sub numele de Pastravul de Fag sau Burete de Fag. Temperatura de fructificare: 10-16 gr C.

Pleurotus Florida este o ciuperca de culoare crem foarte apreciata de cultivatori datorita costurilor energetice scazute si de consumatori datorita aromei placute. Temperatura de fructificare: 20-23 gr C

Pleurotus HK35 este de culoare crem deschis si are avantajul ca se comporta foarte bine la temperaturi scazute 10-20 gr C cat si ridicate 22-24 gr C. Temperatura de fructificare: 14-20 gr C.

Pleurotus Djamor este de culoare roza cu aroma foarte placuta si prezinta calitati culinare excelente si o producerea este relativ usoara. Aceste ciuperci nu se cresc inca in Romania (din informatiile care le detinem in momentul asta).

FAMILIA AGARICUS

In romana se mai foloseste si denumirea de ciuperca criofila sau in engleza “button mushrooms”. Genul Agaricus cuprinde aproximativ 100 specii dintre care o parte sunt otravitoare.

Agaricus Bisporus este o ciuperca de culoare alba sau crem. Aceste ciuperci au reusit sa mentina suprematia productiei in genul Agaricus. Temperatura de fructificare: 12-18 gr C.

Agaricus Edulis este de culoare alba cunoscuta si sub denumirea de “bulgare de zapada” deoarece are palaria neteda, fara scuame. Aceste ciuperci necesita costuri mici de productie fata de Bisporus si e mai rezistenta la virusi. Temperatura de fructificare: 23-25 gr C

Agaricus Blazei este de culoare alba, cu suprafata neteda si cu o mica concavitate in centru. Mai este cunoscuta sub denumirea de “God’s mushroom”, adica ciuperca zeului. In prezent nu se cultiva in Romania. Temperatura de fructificare: 21-26 gr C

LENTINUS EDODES (SHIITAKE)

Despre aceste ciuperci vom vorbi aparte deoarece atat modul de productie cat si popularitatea lor le plaseaza pe un loc mai special. Aceste ciuperci sunt produse in cea mai mare cantitate in comparatie cu alte specii de ciuperci in lume.

O alta denumire pentru Lentinus Edodes este Shiitake (din japoneza) sau Ciuperca parfumata de castan datorita aromei puternice asemanator cu cel de banana. Isi amplifica aroma in stare conservata si este foarte rezistenta la boli si daunatori.

Cultivarea acestor ciuperci se face pe busteni astfel incat despre cresterea lor vom discuta aparte, dupa ce vom aborda cultivarea ciupercilor Pleurotus si Agaricus pe compost.

Cresterea ciupercilor. Agaricus si Pleurotus, ciuperci cautate pe piata

| | 0 comentarii

Ciupercile sunt un produs agroalimentar foarte apreciat in toate anotimpurile, mai ales iarna cand legumele se gasesc in cantitati reduse in Europa. Datorita usurintei de cultivare ciupercile pot constitui baza unei afaceri de succes pentru oricine.

Ciupercile au fost pentru prima data mentionate in literatura de catre Hipocrate care scria in 400 A.C. despre valoare medicinala a ciupercilor.

In ciuda afirmatiilor ca ciupercile pot sa creasca in orice gaura mai intunecoasa, cresterea ciupercilor pentru comercializare necesita incaperi speciale echipate cu ventilatoare. Desi ciupercile sunt de obicei crescute in intuneric, lipsa luminii nu este o necesitate.

Ciupercariile pot fi considerate reciclatoare a deseurilor din alte ferme. Ciupercile folosesc pe post de “hrana” deseurile altor ferme cum ar fi: fan, frunze uscate, balegar sau gainat.

Ciupercile nu au capacitatea de a prelucra lumina soarelui precum fac plantele verzi care se bucura de prezenta clorofilului. Ciupercile extrag carbohidratii si proteinele dintr-un mediu bogat in materie organica de natura vegetativa care de obicei este in stare de putrefactie. Aceasta materie organica trebuie preparata in compost pentru ca ciupercile sa il consume. Daca compostul este corect preparat poate fi folosit exclusiv pentru cresterea culturii de ciuperci dorite. La un moment dat a descompunerii materiei veti opri procesul de putrefactie pentru a planta ciupercile pentru ca ele sa devina principalul organism care beneficiaza de acest mediu.

CRESTEREA CIUPERCILOR PLEUROTUS SI AGARICUS

Dupa cum am mai scris, ciupercile au nevoie de un suport organic pe care sa creasca si din care sa isi procure hrana. Spre deosebire de alte plante ciupercile nu au nevoie de lumina dupa cum lipsa luminii nu este necesara. Ciupercile au nevoie de o incapere care se fie termic izolata si bine aerisita. Dar partea cresterii efective a ciupercilor in aceste incaperi este partea usoara din toata afacerea, partea grea consta in prelucrarea compostului.

Prelucrarea compostului e un proces destul de lent: dureaza cam o luna si necesita multa munca si materie prima. Odata ce avem compostul este asezat pe niste rafturi sau saci de plastic in care se presara si miceliul pentru ca dupa 10-12 zile sa apara primii muguri sau “primordiile de fructificare”, dupa alte 6 zile sa apara butonii de fructificare. Dupa 3 saptamani de insamantare va aparea primul val de ciuperci gata de recoltare. Perioada de recoltare tine cam 40-45 zile si la fiecare 2 zile apare o noua recolta. Astfel de pe 1mp se culeg cam 10 kg de ciuperci Agaricus pe un ciclu. La sfarsitul ciclului se sterilizeaza incaperea pentru ca sporii generatiei precedente sa nu imbolnaveasca cu virusi si bacterii urmatoarea generatie de ciuperci. Urmatorul ciclu se incepe imediat dupa sterilizare. In dependenta de conditiile de temperatura pe timpul iernii pe care le oferiti se pot creste 2-3 cicluri pe an.

BANCURI DESPRE CIUPERCI

| | 0 comentarii

-Toate ciupercile pot fi mâncate?
-Toate, dar unele numai o singurã datã....

Dragostea e ca ciupercile: nu stii dacã e bunã sau rea decât dupã ce e prea târziu.

Povesteste cineva...
Am fost în pãdure si am cules ciuperci.Am venit cu ele acasã, soacrã-mea le-a gãtit, le-a mâncat si a murit.
Concluzie:
Ciupercile au fost bune, dar necomestibile.

-Care e diferenta dintre o blondã si o pizza?
-Pizza n-are întotdeauna ciuperci.